Via Ferrata “Piatra Șoimilor” – comuna Corbu, jud. Harghita (3 trasee) (B/C, D, E)

Traseul principal: E      ↔ 150m      ↑ 100m      ⏱ 45min vf / 3h30 total  gpx

View in English.

Multumim Cristi D. (iepu09) pentru toate informatiile de mai jos, inclusiv poze, track gpx.

Pe scurt

  • 3 trasee in total: B/C, C, E
  • GPS acces: 46°59’29.0″N 25°41’00.7″E sau 46.991389,25.683528 (geo)
  • Durata acces: 1h45
  • Durata parcurs traseu E: 45min
  • Durata retragere: 1h-1h30
  • Timp total: 3h30
  • Deschis din prima jumatate a lunii Iulie pana in Noiembrie
  • Traseele de via ferrata Piatra Şoimilor rămân închise până la jumătatea lunii iulie pentru a proteja habitatul şoimilor călători şi a vânturelului roşu” – sursa

Piatra Șoimilor este o rezervație naturală care ține de comuna Corbu (nordul județului Harghita). Să privim locul ăsta ca pe unul secret, pentru că există puține informații despre el. Este situat departe de așezările omenești, acolo unde numai șoimii se avântă. Pentru că stâncăria asta ascunsă de ochii muritorilor de rând este locul de cuibărit a sute de șoimi în perioada primăverii (Falco Peregrinus – șoimul călător și Falco tinnunculus – vînturelul roșu).

De aceea aici nu putem ajunge decât după 20 iulie și până când vine toamna (hai să zicem sfârșit de noiembrie). Ei bine, temerarii de la Eco Climb Toplița (thanks Istvan!) au amenajat aici niște trasee de via ferrata: zona Falco Peregrinus – un traseu ușurel pe o brână superbă (estimat B/C) și un traseu mediu (estimat D) și zona Falco Tinnunculus – cu un traseu special de gradul E (foarte greu). Nici măcar coborârea din vârf nu e ușoară, o descățărare cam de un D serios (forță în brațe necesară).

Acces

Nu vei găsi pe nicio hartă drumul de acces. Deși aparent pe Valea Bărăsău drumul de apropiere este mai bun, accesul recomandat este pe Valea Argintăriei. Așa că mare atenție la waypointurile de mai jos. La intrarea pe Valea Argintăriei veți găsi panourile dedicate via ferrata și… cam atât! Pe jos zic ei că se face 1h45 până la bază.

Drumul (dacă se poate numi drum) este extrem de îngust și urcă prin vadul unui râu, la momentul vizitei era accesibil exclusiv cu 4×4. Este mai bine sa lasam masina la drumul principal si sa pornim traseul pe jos.

Ne-am aventurat pe roți până la locul în care se traversează râul (de aici e nevoie de A/T – al doilea waypoint).

După traversarea râului se urcă zdravăn vreo 150 m până la o stână unde 10 câini flămânzi așteaptă, deci atenție! (Intr-o alta iesire la inceput de Octombrie, oile coborasera deja de pe deal, deci 0 caini flamanzi). Dacă ai trecut și de obstacolul ăsta, continuă. Vei mai întâlni în urcuș unele săgeți indicatoare (dar poți ține trackul gpx atașat pentru conformare).

Piatra Șoimilor

După 1h15-1h30 ar trebui să ajungi undeva sub stâncărie, iar aici există două variante de acces:

  • în dreapta, după săgeata cu dungi galbene, urci pieptiș până pe o culme împădurită și ajungi la începutul traseului Falco Peregrinus (B/C, ușor). Mai departe poteca duce pe partea opusă a stâncilor, ocolindu-le, până în dreptul unei ferestre. Aici pornește traseul Falco Peregrinus (D, greu). 
  • înainte pe drum și apoi dreapta pieptiș, după care din nou dreapta la baza stâncilor. Așa ajungi la traseul Falco Tinnunculus (E).

Trasee : 3, gratuite, acces din Corbu aproximativ 1h45 plus retur.

  1. Falco Peregrinus ușor : B/C – 45 min
  2. Falco Peregrinus greu: D – 15 min
  3. Falco Tinnunculus extrem: E – 45 min (din care 10 min este retragerea estimata la gradul D)

Falco Tinnunculus (E)

Nu e lung (150m lungime, aprox. 100m diferenta de nivel), dar e serios: începe tare, după cca 10 m se domolește, apoi ajungi la o punte (15m). Trage-ți sufletul pentru că imediat după punte intri pe o scară verticală (15m), destul de imobilă, pe alocuri îți dă sentimentul că vine puțin peste tine. Imediat după scară urmează alt pasaj hardcore, de cca 5 m. Dacă ai trecut și de porțiunea asta, până în vârf nu mai ai probleme. Atenție: roca este extrem de friabilă, prizele nu sunt curățate încă, se dislocă pietre și chiar bolovani. Dacă nu ai parcurs lejer măcar un traseu D, nu este recomandat. Nu exista niciun element ajutător artificial (cu excepția scării), doar cablul și stânca! Este necesară forță serioasă în brațe! Ar fi utile mănuși întregi, cele de filat.

Ieșire din traseu: Chinul nu s-a terminat pentru că și coborârea este la fel de freaky. Adică o să descațeri un D practic… Altă distracție! Dacă ai ieșit viu și din coborâre, privește la stânca din față. Vei vedea o urmă de potecă. Urcă până la baza stâncii, apoi mergi cu atenție pe potecuța expusă spre stânga. Ajungi la o fereastră. Treci prin ea și de aici urmează poteca prin pădure pentru coborâre.

 Waypoints

  • Start în Corbu: 46°59’29.0″N 25°41’00.7″E (46.991383,25.683533) – Indicatorul oficial arată 1h45 până la Piatra Șoimilor
  • Traversare râu, loc de parcat mașina: 47°00’07.2″N 25°41’32.4″E (47.002000, 25.692340) – Indicatorul oficial arată 1h30 până la Piatra Șoimilor (am făcut 1h10)
  • Spre trasee: 47°01’11.6″N 25°41’59.2″E (47.019883, 25.699783) – pentru traseele ușoare se urmează săgeata cu benzi galbene, undeva în dreapta; pentru traseul extrem se merge în continuare pe drum și abia apoi se urcă pieptiș spre baza stâncii.

Costuri acces: gratuit.

Retragere: Retragerea din traseu se face pe poteca din padure, pe unde ati venit.

Echipament: Obligatoriu casca, ham si lonja speciala pentru via ferrata, prevazuta cu mecanism de absorbtie a socurilor plus 2 carabiniere speciale pentru via ferrata, cu care ne asiguram in permanenta de sufa metalica a traseului. Optional, manusi.

Conditii meteo: Meteoblue Corbu, Harghita / Viewweather Corbu, Harghita.

Apel de urgenta: 0-SALVAMONT, adica 0725.826.668, sau numarul general de urgente 112. Coordonatele GPS ale traseului, pentru localizare: 47°01’11.6″N 25°41’59.2″E.

Video

Poze

Corbu – inceput, panou trasee 2018 (usor / mediu)
Corbu – inceput, panou traseu 2019 (extrem)
Corbu – indicator timp
Pe drum, inainte de traversarea raului (eventual loc de lasat masina)
Așa arată drumul după traversare (se poate merge numai cu A/T)
Tip de indicator întâlnit uneori
Bifurcație importantă: săgeata indică accesul către traseele ușor și mediu. Se poate ajunge și la cel extrem pe aici, însă presupune o traversare exact pe sub traseu, în condițiile în care roca e friabilă și se dislocă pietre mari. Pentru traseul E, cel mai recomandat este să se înainteze pe drum și abia mai târziu se face dreapta spre baza stâncilor, pe grohotiș.
Loc expus: am urmat săgeata și am ajuns exact sub traseu (pericol), noroc că nu urca nimeni atunci.
Vedere de ansamblu parte superioară traseu E: punte și scară verticală
Vedere de ansamblu parte inferioară
Atacul
La punte
Podul si scara verticala pe traseul E
După coborâre și urcare pe potecuță plus trecerea prin fereastră/portal, locul de început al traseului mediu, din poteca de coborâre.
Fereastra de la inceputul traseului D, greu, totodata parte din retragerea din traseul E.
Creasta la finalul urcarii pe traseul E, inainte de descatarare. Dupa descatarare, vom urca usor spre baza stancii vizibile in fundal.
Schemă a traseelor Falco Peregrinus și de retragere spre bază, imediat după ce s-a terminat coborârea pe cablu.

Surse:

„Sper ca informația e cât de cât coerentă.

Am avut surpriza ca atunci când am ajuns acolo, vineri 22 august, să ne intersectăm cu un grup de 5 persoane, dintre care unul era cel care a amenajat traseele (Istvan), ei fiind la fel de surprinși să ne vadă, pentru că s-au mirat că cineva știe despre trasee. Ei au organizat un fel de „tabără” weekendul trecut acolo și credeam că suntem veniți pentru asta.

Din ce am înțeles primii metri din trasee sunt demontați în perioada primăverii (cuibăritul de șoimi), și mi se pare ok ca zona să rămână protejată în felul ăsta accesibilă fiind cumva după 20 iulie.

Tot ei mai declarau că din spusele unora care au mai urcat, ar fi cel mai greu traseu din Europa de Est. Nu pot comenta, pentru că nu am mai făcut nimic comparabil, pe Laura de la Baia de Fier nu am încercat, dar totuși aici cablul este suficient de gros și te poț ajuta de el (nici nu cred că se poate urca fără). În orice caz E-ul este un traseu pentru care e nevoie de foarte multă forță în brațe, de fapt e atât de vertical că nu prea îți mai dai seama de expunere (trece pe planul 2).

Am încercat să fac povestea cât se poate de clară, mai ales pentru că noi am avut dificultăți la documentare (în afară de informațiile seci oficiale și de un clip fad pe youtube nu am avut nimic).”

– Cristi D.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.