D ↔ 450m ↑ 250m ⏱ 2h vf / 2h30 total
Traseul de via ferrata din Cheile Rasnoavei a fost amenajat de catre Jump Adventure, mai exact de catre Mihai „Popa” Mandreanu, cu resurse financiare proprii, ajutat de Rudi Ivan, Bogdan Boja, Florin Sasca. Traseul a fost inaugurat in anul 2001.
ATENTIE: Nu am parcurs personal acest traseu, dar, in urma relatarilor celor care l-au incercat, se pare ca, in mod intentionat, cablul in primii 15 metri ai traseului a fost indepartat de catre cei care au amenajat traseul. La fel si un pendul plus cateva alte elemente spre finalul traseului, pendul care se reinstaleaza de catre Jump Adventure in momentul in care parcurgeti traseul cu ghid din partea lor. Cititi si comentariile din josul paginii inainte de a aborda acest traseu deoarece mai multi oameni au intampinat dificultati in parcurgerea lui.
Via ferrata din Cheile Rasnoavei este situata pe peretele sudic al cheilor, are o lungime intre 450-750m si 250m diferenta de nivel, iar parcurgerea ei ofera o perspectiva unica si spectaculoasa a zonei. Este echipata pe tot parcursul ei cu trepte si cablu de asigurare prins cu conexpand-uri din 5 in 5 metri si are puncte de regrupare si de retragere in caz de accident, oboseala, conditii meteo nefavorabile.
Pe scurt:
- Acces cu plata
- Lungime totala 450-750m
- Diferenta de nivel 250m
- Dificultate D
- GPS acces: 45°32’42.94″N 25°31’4.84″E sau 45.545250,25.518000 (geo)
- GPS Start Via Ferrata: 45°32’42.94″N 25°31’4.84″E sau 45.545250,25.518000 (geo)
- Durata poteca acces: 1min
- Durata via ferrata: 2h
- Durata retragere: 30min
- Timp total: 2h30
- Varsta minima 14 ani
- Perioada optima: mai – octombrie, evitand perioadele ploioase cand stanca devine alunecoasa
Acces: Din drumul judetean 73A, dinspre Rasnov catre Paraul Rece > Predeal, facem stanga dupa aproximativ 3km, in dreptul pensiunii Poiana Rasnoavei, 45°33’14″N 025°29’13.3″E, catre Complexul Conca Verde, iar de aici mergem inainte pana in Cheile Rasnoavei.
De asemenea, de la Predeal – Hotel Trei Brazi se poate ajunge pe potecile de drumetie marcate cu triunghi albastru si triunghi galben, iar de la halta Timisu de Sus pe triunghi rosu.
Lungimea traseului de via ferrata: 450-750m. Diferenta de nivel: 250m.
Dificultate: D (greu). Gradele de dificultate sunt notate de la A (foarte usor) la E (extrem).
Nivelul de dificultate al acestui traseu este mediu cu portiuni mai grele, fiind accesibil si copiilor cu conditia sa aiba varsta minima de 14 ani. In ciuda faptului ca traseul nu presupune decat o conditie fizica medie, inaltimea mare si cele cateva pasaje expuse pot provoaca frica, mare consumator de energie. Este un traseu foarte expus si aerian, avand chiar si pasaje surplombate.
Timp de parcurs: 2 ore.
Costuri acces: Accesul pe traseul lung de via ferrata costa 200 lei + TVA de persoana, cu echipament si instructor din partea Jump Adventure. „Pe de alta parte, cei care au experienta si beneficiaza de echipament pot merge gratuit pe acest traseu. Pentru informatii suplimentare sunati la Mihai Mindreanu – 0721.479.746.” (sursa)
Traseul poate fi parcurs de persoane cu varsta minima 14 ani, minim 1.50m inaltime si conditie fizica buna.
Echipament: Obligatoriu casca, ham si lonja speciala pentru via ferrata, prevazuta cu mecanism de absorbtie a socurilor plus 2 carabiniere speciale pentru via ferrata, cu care ne asiguram in permanenta de sufa metalica a traseului. Optional, manusi.
In zona se poate inchiria echipament de la Jump Adventure (pagina lor Facebook), echipa care a construit traseul de via ferrata si care ofera contra cost si instructaj.
Retragere: Retragerea se face pe o poteca nemarcata prin padure.
Conditii meteo: Meteoblue Cheile Rasnoavei / Viewweather Rasnov.
Apel de urgenta: 0-SALVAMONT, adica 0725.826.668, sau numarul general de urgente 112. Coordonatele GPS ale traseului, pentru localizare: 45°32’42.94″N 25°31’4.84″E.
Video
Surse:
Am fost sambata si am facut acest traseu. Am ajuns la locatie si am sunat la numarul celor de la „Jump Adventure” de mai bine de 7 ori dar telefonul cred ca era inchis. Ne-am hotarat sa urcam totusi pe traseu. Pana acum facusem doar 2 trasee de via verrata (cele din zona Lacu Rosu) si as putea spune ca din punct de vedere al „constructiei” par mai bine facute cele din zona Lacu Rosu (sunt mai noi). Am urcat pana la o intersectie Y si acolo am ales varianta de urcat in sus :). Am urcat pana sus , la o prapastie. Acolo traseul se incheia. Era o zona putin inclinata si la vreo 4 metri in fata se vedea un cablu de tiroliana care te ducea pe cealalta parte a stancii. Noi nu am avut ce face si ne-am intors jos si uite asa am facut si primul traseul de via ferrata de coborare. Ne-am intors inapoi si apoi am luat-o pe celalat traseu si am ajuns intr-un varf lateral. Traseul pe care l-am facut nu stiu daca e cel prezentat pe site dar a fost frumos. Cu siguranta ne vom intoarce si sper sa facem traseul complet.
Multumim pentru relatare.
Recent am citit si descrierea plus comentariile de aici https://www.facebook.com/Alexander.Edelweiss/media_set?set=a.10155600474544642.1073742159.807794641&type=3 si nu suna deloc bine.
Dintre traseele prezentate pe site, acesta este singurul pe care nu l-am parcurs personal, de unde si informatiile sumare. In urma relatarilor, pare gandit a fi abordat doar cu ghid.
Conform site-ului Jump Adventure exista 2 variante de traseu: via ferrata mare si via ferrata mica. Posibil ca intersectia in „Y” sa fie locul unde se separa cele doua.
Am fost sambata, am sunat la numarul de contact, din pacate nu vine acolo doar pentru o persoana. Din traseul lung lipseste o bucata (care este retractabila – si o pun ei cand sunt acolo), din traseul mic lipseste o bucata la intrarea in traseu, cu atentie se poate trece. Am facut traseul scurt, foarte frumos, pacat ca nu e cineva acolo in permanenta, nu ma deranjeaza ca e cu taxa, dar macar sa fie acolo.
Am facut traseul in 8 iulie 2019. Pe scurt si subiectiv vorbind, nu recomand decat daca aveti o conditie fizica si psihica peste medie, tehnica si mai buna sau v-ati pus un obiectiv cum am facut eu, adica sa incerc sa merg pe via ferrata (fara sa am treaba cu alpinismul vreodata) din toate locatiile din Romania, inainte sa implinesc 47 de ani. Sau daca va insoteste din partea firmei cineva permanent si nemijlocit si va furnizeaza niste „trucuri specifice” sau masuri suplimentare de siguranta.
Ar fi bine sa stiti ca proprietarul (alpinist prin definitie si o persoana foarte directa, eufemistic vorbind) considera ca traseul este usor si poate fi parcurs si pe ploaie atat timp cat nu sunt descarcari electrice…. . Ca unul care cu o zi inainte am constatat (pe alt traseu) lipsa aderentei pe structura metalica umeda, va indemn la prudenta.
Nu-mi place si nu doresc sa imi reamintesc toate detaliile conversatiilor cu domnia sa, incerc sa va spun ceva din experienta si perceptia mea, subiectiva, desigur.
Intelegerea (mail cu aproape 3 saptamani si apoi telefon cu 24 de ore inainte) a fost: plata 100 ron (asta am aflat doar la telefon, pe mail nu am primit decat numar de telefon de contact) si mers pe traseu insotit tot timpul de un ghid de-a lor care va pune elementele lipsa (cablu de asigurare retractabil, scarita de alpinism, ce mai trebuie la pendul etc.) si va da indrumarile necesare.
Realitatea: nu a venit nimeni cu mine, dar am fost informat ca o parte dintre elementele enumerate mai sus erau deja pe traseu (ca mai fusesera cateva persoane mai devreme) sau daca lipseste ceva mi se va spune exact cum sa procedez. Am primit niste precizari, telefonic, poate foarte clare pentru cineva care are treaba cu traseul asta de 17+ ani (si il stie cu ochii inchisi) dar nefolositoare pentru cineva care in cel mai bun caz a vazut niste poze cu el si nu a avut de a face niciodata cu scarita de alpinism, pendul si piroane ca mod unic de ascensiune.
A ramas ca il sun cand ajung in unele zone, daca nu ma descurc. Problema e ca ajungi sa vezi ca nu te descurci cand… chiar nu te descurci si atunci nu prea ai cum sa mai dai telefon. Iar cand telefonul cade in rapa nu iti ramane decat sa te descurci cum poti. Din moment ce va scriu aici inseamna ca am reusit, dar experienta a fost si sper sa ramana unica 🙂
Despre traseu, cateva lucruri:
-prima portiune, cu prize naturale suficiente si panta nu foarte mare cred ca e partea cea mai frumoasa, chiar poti gasi alternative de abordare fara sa te folosesti de cablu care, apropo, e mai subtire (fata de ce am vazut pe Astragalus, traseul de la Lacul Rosu etc.) si cu prindere in stanca la intervale mari ceea ce il face foarte mobil.
-in esenta restul traseului e o succesiune de portiuni verticale (unele mi s-au parut chiar usor surplombate) in care ascensiunea se face urcand pe niste pitoane/piroane, cu vreo 2 exceptii cand se merge pe niste scarite de alpinism instabile mai ales daca trebuie sa te urci pe ele venind din lateral iar piciorul de sprijin este pe un simplu piron.
-exista un „traverseu” orizontal direct pe stanca, asta e partea „spectaculoasa”, pe care eu l-as subimparti in 3 sectiuni. Prima (pe care am vazut-o in poze sau in ceva filmulet mai vechi) este cea mai usoara cu pitoane pentru picioare si pentru maini; A doua, pentru suportul picioarelor are doar un lant destul de instabil dar e cat de cat in regula. In schimb, a treia sectiune are pentru picioare tot un lant insa in prima faza efectiv nu l-am vazut pentru ca era sub stanca. In portiunea vizibila, cu foarte mare greutate am reusit sa bag doar varful unui bocanc fara sa pot gasi continuitate pentru celalalt picior, tot pe lant. In final, am recurs la metoda cablu + aderenta si am trecut cu greu, telefonul cazand dintr-o husa in care era varat cam 85% pentru ca acel cablu nu are puncte de fixare dese asa ca in unele zone te duce destul de departe de stanca daca esti agatat exclusiv de el.
-urmatoarea portiune este cea cu pendul. Pendul pe care nu l-am putut folosi. Fusesem informat deja telefonic ca nu are carabina („ca a fost si s-a furat si nu am mai pus alta”), si eu informasem ca am una la mine, deci ar fi trebuit sa fie ok. Ideea este ca acel cablu era prea sus sa pot sa ma agat doar cu carabina asa ca am facut traversarea fara sa folosesc practic pendulul. Din punctul meu de vedere se putea amenaja foarte bine o trecere tot pe langa stanca, sigur mai accesibila ca traverseul precedent si sa se lase partea cu pendulul ca o chestie optionala.
-urmeaza o portiune de ascensiune verticala si se ajunge la o platforma. Nu stiu daca acolo se termina traseul de via ferrata, cert e ca eu din acel punct am hotarat sa cobor mai ales ca era clar ca urma sa ploua.
Nu exista niciun marcaj privind traseul de revenire asa ca am luat-o pe unde am crezut eu de cuviinta. Ca fapt divers am ajuns la un moment dat intr-un loc in care era un cablu de traversare peste vale si drum. Poate facusera ceva aplicatie niste militari ca altfel nu imi explic multimea de tuburi goale sau chiar gloante de manevra nefolosite. „Pe vremea mea” dupa trageri fiecare cartus gol sau glont trebuia recuperat si nu se pleca pana nu ieseau la numar.
In final am ajuns la vale la cateva zeci de metri in aval de locul de unde incepe via ferrata pe care am traversat-o cu bocancii in mana. Exact inainte de o ploaie cu stropi aproape orizontali.
Impresiile de mai sus sunt inca „la cald”. Daca mi se va aproba mesajul poate voi incerca sa revin cu niste pareri, nu stiu daca mai putin subiective dar mai „la rece”.
pentru admin: scuze dar se pare ca am inclus in textul de mai sus si partea care se refera la alt traseu. rog editare. Multumesc
Am editat. Multumim pentru relatarea detaliata. Sper sa fie de ajutor celor care se gandesc sa parcurga traseul.
Desi sunt din Brasov, via ferrata din Cheile Rasnoavei am lasat-o chiar la urma. In ultimele trei luni am testat aproape toate ferratele din tara, cu exceptia catorva de la Baia de Fier pe care fie le-am abandonat fie nu am ajuns la ele (insa sper sa revin).
Recunosc ca am pornit destul de reticenta pe ferrata Rasnov, din cauza povestilor cum ca ar fi foarte dificila si ca da emotii nu neaparat din cele mai bune. M-am bucurat sa aflu ca dracul nu este chiar atat de negru, ba nici macar gri in viziunea mea. Singurul aspect „negativ” pe care l-am sesizat a fost cablul mai subtire decat pe alte ferrate dar, in afara de asta, acest traseu a urcat in topul preferintelor mele. E drept ca am fost insotita de oameni mai experimentati, care pe alocuri mi-au dat sfaturi insa, in afara de asta, eu am gasit aceasta ferrata usor realizabila, aproape ca nu am simtit ca e categoria D. Sunt de acord cu ce au spus si altii, vis a vis de necesitatea unei conditii fizice si psihice bune. Da, ai nevoie. Si da, este esential de luat in calcul faptul ca imaginea de sus te poate descuraja dar privelistea merita efortul.
Am fost si eu acolo in weekendul asta. Pretul pentru parcurgerea traseului, cu ghid ca nu se poate altfel, 200 de ron de persoana, cu sau fara echipament de la ei. Sincer mi se pare exagerat de scump.